Desi ploile zilnice imi dau de furca, incerc in putinul timp liber ramas partide scurte pe mandrelele meleagurilor sibiene. Chiar daca Oltul mi-e putin cunoscut, aud mereu povesti despre capturi, insa pana nu ma conving singur de realitate prefer sa nu le dau crezare. Astfel, pornesc la drum alegand drept loc de pornire zona de la Turnu Rosu, deasupra gurii de varsare a Cibinului. Zona amenajata si indiguita promite apa limpede gratie barajelor din amonte, iar in aval de Podul Olt o toplita din beton creaza o zona cu frumoase praguri si suvoaie.
Zonele amenajate si indiguite promit apa limpede gratie barajelor din amonte
Montez rapid un vobler, cobor digul si ma apropii de apa. Un sarpe se tolanea la soare, nu-l bag in seama, caut doar un semen de activitate in apa. Bancurile de obleti ingramaditi la suprafata parca invitau pradatorii la masa. Cateva atacuri razlete asupra unui banc de alevini din mal imi trag atentia si incep pescuitul fara sa mai stau pe ganduri.
Serpii nu sunt rari in zonele pescuite de Giani
Lanseurile se succed, insa minutele trec fara rezultate. Nu sunt surprins, intr-un fel ma asteptam la asta intrucat situatia Oltului nu este diferita de a celorlalte ape publice din tara, braconajul si pescuitul fara discernamant secatuind vizibil aceste ape.
Intr-un tarziu agat ceva, nu era decat un biet scobar harponat din gresala, intr-un prag de balastru. Ma grabesc sa-l eliberez si hotarasc sa renunt la echipamentul M in favarea celui UL, incercand sa pacalesc bibanei sau clenuti cu naluci mici. Daca n-au fost avati, stiuci sau salai macar vreun biban ceva.
Imediat ce am schimbat echipmentul cu unul UL, bibanii au inceput sa atace minusculele naluci
Atacurile din mal continuau, asa ca incerc in zona respectiva si, in curand, am un prim atac. Asteptam un biban dar primul pestiuc era o “reginuta” in limbajul locului, adica un biban soare. Lansez din nou si apare si primul bibanel, urmat indeaproape de altii care mi-au readus zambetul pe buze. Partida era salvata, iar mana imi mirosea a peste. In final un clean rasarit ataca violent grubul. Cu el inchei partida si ma intorc acasa usor dezamagit. Eram insa hotarat ca urmatoarea iesire sa fie pe baraje.
Pe drum, telefonul unui prieten imi lansa o provocare. Eram invitat la o partida pe una din baltile de la Sacel.
Amenajarea piscicola de aici cuprinde mai multe lacuri si helestee, iar noi, prin bunavointa administratorului, urma sa pescuim pe balta 6. Ora 8 dimnieata ne gaseste pe malul baltii. Mmflam rapid barcile, montez sonarul si intram pe apa. Cele peste treizeci de hectare cat masoara balta nu sunt multe, insa fara repere si necunoscand locatia incep cautarile de la zero. Balta, una tipica amenajarilor de acest gen, pare lipsita de structuri. Ma indrep spre dig, hotarat sa incep din aceea zona. Speram sa gasesc macar canalul de deversare. Apa mica incepe treptat sa se adanceasca si urmaresc in continuare sonarul. Mergand catre dig sunt surprins de activitatea din balta, crapii spargand zgomotos filmul apei, sarind parca peste tot. Ma asteptam la fitofagi insa majoritatea erau crapi comuni sau ogilinda cu dimensiuni trecute bine de 5 – 7 kilograme sau poate mai mari.
Primii salai ai sezonului
Aleg sa pescuiesc in zonele unde observ mai multa activitate din partea crapilor si nu dau gres. La a treia oprire descoper un platou cu substrat tare, lipsit de namol, cu apa de 2,3 metri, unde curand apar si primele atacuri. Sunt strapi dar ma bucur, sunt totusi primii salai ai sezonului pentru mine.
Nu zabovesc mult si-mi continui explorarea locatiei, iar dupa cateva opriri cu atacuri razlete, gasesc o cocoasa cu apa ceva mai mica. Aici am parte de un mic recital, cu atacuri ce se succed rapid si 7 – 8 pesti prinsi intr-un timp relativ scurt.
Eram bucuros, insa tunetele ce incep sa se auda tot mai aproape imi atrag atentia si decid sa pornesc spre mal si sa ma adapostesc pe veranda uneia dintre cabanutele instalate pe malul baltii.
Ajung la timp, iar dupa o repriza zdravana de ploaie intru din nou pe apa. Aleg o zona noua, ghidat tot de cadenta sariturilor produse de crapii numerosi ai baltii si incep sa explorez. Desi nici aici nu gasesc vreo agatatura, am totusi parte de atacuri. Mai rare, insa salaii sunt prezenti.
Timpul trece repede in astfel de conditii si trebuie sa ma opresc mult mai devreme decat mi-as fi dorit. N-am explorat prea mult lacum dar sunt convins ca promite. Sunt sigur ca, zonele unde n-am ajuns ocupate fiind de pescarii de crap aflati pe mal, tin peste si poate mai multe structuri submerse, motiv pentru care, cat de curand, am sa revin la Sacel.
Fir intins !