Zilele cu temperaturi scazute si ploaie pentru foarte multi sunt deprimante, dar pentru mine sunt cele mai frumoase zile pentru ca le asociez mereu cu momentele fericite de pescuit, cand am prins capturile cele mai valoroase.
Asa s-a intamplat si acum cateva luni, cand ploua de rupea si pe deasupra era si frig, iar eu eram hotarat sa merg la pescuit pe un cot al Oltului de aproape 3 km din apropierea Brasovului, ce are forma unei potcoave. Acest loc mi-a dat aproape in fiecare an cate un dril sau doua cu stiuci, care se gasesc din ce in ce mai rar, dar aici sunt de dimensiuni de invidiat, chiar si pentru cei care au crescatorii. Datorita structurii sale si a copacilor din apa, in acest loc nu s-a putut bracona, iar stiucile capitale s-au inmultit, hranindu-se cu aproape to ce trece prin apa, de la pesti, la pasari si chiar sobolani de apa. Spun aceasta pentru ca acum cativa ani am gasit in burta uneia un sobolan de vreo 32 cm, iar alta data un boboc de lisita.
Dupa cum spuneam ziua era destul de mohorata si ploua marunt, iar eu am pornit pe la ora 10 spre balta. Mi-am luat doua lansete dintr-o bucata, una pentru voblere mai grele si alta, ceva mai usoara si sensibila, pentru gume. Am observat in decursul anilor ca la orice tip de pescuit conteaza ca firul sa fie subtire si tare pentru a avea rezultate peste medie, astfel incat am incarcat mulineta cu un textil de la Momoi-Japan de culoare potocalie, cu diametrul de 0,18mm, respectiv 0,16mm pe mulineta celeilalte lansete. Am folosit fire de la aceeasi firma, deoarece de generatie noua, 100% Super PE, silentioase la recuperare, fara elasticitate, cu un diametru real. Am pornit pe malul apei, incercand doar locurile care mi se pareau mai interesante. De obicei, pe vreme ploioasa stiucile stau in apropierea malurilor, astfel incat sa poata ataca sobolanii care ies din gaurile acoperite cu apa, si chiar pasarile de apa care stationeaza in apropierea malului.
Spinnerbaiturile de la Rapture sunt echipate cu carlige japoneze, foarte bine ascutite
Am inceput cu un vobler care avea o evolutie de pana la 2 m, dar dupa cateva lansari l-am pierdut pentru ca s-a agatat in cioturi. Am schimbat pe un spinnerbait de la Rapture cu doua palete si carlig Japonez de foarte buna calitate, foarte bine ascutit si am inceput sa-l joc pe fundul apei pana la mal, pastrand tot timpul contactul direct cu naluca. Dupa vreo ora de incercari deja incepusem sa ma plictisesc, insa, la un moment ceva neobisnuit mi-a atras atentia: datorita fatului ca apa era destul de limpede, am observant ca ceva in forma de butuc venea spre mal, in apropierea caruia s-a intors, provocand valuri impresionante. Am inceput sa am emotii si, in acelasi timp, m-am ofticat tare ca nu am fost mai atent si nu am jucat naluca mai pe loc. Poate o lua… Tremuram tot deoarece mi-am dat seama ce era si am coborat malul ca sa fiu mai aproape de apa.
Am inceput sa lansez din nou, batand sistematic in evantai tot locul cu pricina. La al cincelea lanseu a atacat din nou in apropierea malului, iar mulineta a inceput sa lucreze, dar cine o putea opri. Stiuca a inceput sa faca niste lumanari de toata frumusetea, de s-a cutremurat toata balta, si a plecat glont in niste craci situate in apropierea malului. Emotiile ma copleseau, dar m-am gandit ca acum este momentul sa ma bazez pe puterea lansetei si rezistenta firului, pentru ca altfel riscam s-o pierd.
113 cm de stiuca
Am pus degetul pe spool ca sa franez controlat si am fortat recuperarea. Manevra a avut succes, reusind sa-i schimb directia. Stiuca a mai facut o lumanare, dar deja era aproape de mal. Totusi, simtindu-se expusa, a plecat iarasi in larg, moment in care, pentru o fractiune de secunda mi-a trecut prin minte un gand: oare ce s-ar fi putut intampla daca ceva, din tot ansamblul format din carlig, struna, fir, mulineta, lanseta si, bineinteles, mana, nu ar fi functionat corespunzator?.. In urma scurtei meditar, am inceput din nou sa recuperez, fiind de data aceasta mai stapan pe situatie.
Cand am adus-o iarasi la mal, am constatat ca nu pot s-o cuprind cu o mana pe dupa ceafa pentru ca era imensa. Asa ca am apelat la prosopul KKARP, pe care-l folosesc mereu la spinning, si i-am acoperit ochii, dupa care am aruncato cu doua maini sus pe mal. Batalia era castigata, eu tremuram din toate incheieturile, iar stiuca era de o frumusete extraordinara. Au urmat pozele, timp in care au sosit si cativa pescari prezenti pe balta care aveau o ruleta. Am masurat-o, avea 113cm.