Captivi intr-o frantura de timp, suntem legati printr-o relatie directa cu ecosistemele in care traim. Cu atat mai mult daca suntem pescari sau vanatori, indeletniciri foarte vechi, atestate inca din zorii civilizatiei umane. O civilizatie care, uneori, pare ca nu s-a schimbat prea mult de atunci.
ECOSISTÉM ~e n. Ansamblu format din biotop si biocenoza, in cadrul caruia se stabilesc relatii stranse atat intre organisme, cat si intre acestea si factorii abiotici. /<fr. écosysteme, engl. Ecosyst
BIOCENÓZA s.f. (Biol.) Totalitatea organismelor vegetale si animale care populeaza un anumit mediu, formand un tot unitar. [< fr. biocénose, cf. gr. bios – viata, koinos – comun]
Am considerat necesar sa aruncam o privire in DEX, la semnificatia acestor termeni moderni, care insa exprima realitati vechi de cand lumea. De-a lungul timpului, planeta noastra a gazduit ecosisteme deosebit de variate si de complexe. Unele au disparut, fiind inlocuite de altele noi, totul fiind intr-o permanenta miscare.
Coloritul splendid al stiucii tradeaza un ecosistem sanatos
Nu vreau sa fiu negativist, dar in tara noastra respectul pentru mediu este situat cu cateva gradatii sub standardele practicate in tari asa zis civilizate ale U.E. Este suficient sa aruncam o privire in massmedia romaneasca pentru a lua cunostinta despre actiuni ale omului care afecteaza grav ecosistemul in care traim. Exemplele sunt nenumarate, de la micile rauri de munte, jertfite necrutator si fara discernamant pe altarul „energiei verzi” pana la exploatarile gazelor de sist sau exploatarile de balast de pe raurile interioare. Din pacate, aceasta este o realitate de care ne lovim zi de zi si nu putem sa o ignoram.
Raul si exploatarile de balast
Caras gigant de aproximativ, mort din cauza lipsei de oxigen
Pentru ca veni vorba despre exploatarile de balast, nu pot sa trec cu vederea mutilarile pe care le sufera raul Mures, consecvent, de la an la an. Din kilometru in kilometru, zeci de balastiere excaveaza fara discernamant mii de tone de balast, foarte util dealtfel in industria constructiilor. Caninii de otel de pe cupele excavatoarelor musca fara mila in totul unitar al biocenozei riverane, distrugand legaturi care functionau perfect de mii de ani. Kilometri intregi de mal, impreuna cu vegetatia aferenta, sunt inlocuite incet si sigur de dune de balast cu aspect selenar. Acolo unde malurile erau impanzite de salcii si lastarisuri, ale caror radacini erau ca o plasa de protectie contra puterii de eroziune a apei, raman un fel de santuri abrupte, care se transforma in torenti de noroi atunci cand ploile fac ca nivelul raului sa creasca. Daca acest lucru se intampla in prohibitie, cand pestii depun icrele, interventia poate fi un factor negativ care poate sa impiedice eclozarea puietului in bune conditii. Datorita adancirii nefiresti a albiei raului pe portiuni de semnificative ca lungime, unele locuri naturale de depunere a icrelor au disparut pur si simplu. Locurile de depunere erau candva foarte mari ca suprafata, fiind de fapt brate moarte ale Muresului, cu lungimi de pana la trei kilometri. Acum, pestii depun icrele pe unde apuca, prin vreo cotitura sapata de excavatoare. De cele mai multe ori, acestea sunt sapate special pentru a crea un loc de depunere, insa nu din dragoste pentru pesti ci pentru a captura mai usor reproducatorii, folosind plase si setci.
Paradoxal, nici absenta omului din ecosistem nu e benefica. Acest lucru este bine ilustrat de situatia creata pe un mic lac din judetul Salaj, unde din cauza ghetii groase intreaga populatie piscicola a lacului a murit. Avem si cateva imagini, nu tocmai placute ochiului, surprinse de dl. Mircea Puscasu dupa dezghetul lacului. O scurta explorare a lacului cu o barca dotata cu sonar a aratat ca lacul era total lipsit de populatie piscicola.
Natura are capacitatea extraordinara de a se regenera
Cristian Ugorceag fericit dupa un drill cu o stiuca pe cinste, intrata pe echipament medium light
Subtitlul de mai sus, aparent optimist, ar trebui sa indemne la reflexie. Totusi, raman un optimist si cred ca lucrurile se pot schimba in bine. Imi vine in minte situatia unui mic lac de langa Arad, aflat in voia sortii de multi ani de zile. Ca peisaj, acest lac arata ca un mic coltisor din Delta. Malurile sunt pline de trestii, iar in mijloc sunt doua insule de stuf, loc perfect de adapost si hrana pentru pesti. Apa, cu adancime de pana la patru metri este foarte limpede si da, la prima vedere, acea impresie de „apa neagra”. Cunoscatorii stiu ca e apa care tine de regula stiuca. Intr-adevar, stiuca popula acest lac, impreuna cu ceva biban, salau, oblete, rosioara si boarta. Populatia de crap si caras era slab reprezentata. In acest mic paradis fiecare specie isi gaseste locul, ecosistemul functionand perfect. De un an, lacul a intrat in administrarea unei persoane private, care, profitand de conditiile minunate a efectuat populari cu stiuca si salau. Exemplare de stiuca intre doua si zece kilograme si de salau intre unul si patru kilograme. Acum acest mic paradis semana si mai mult cu un coltisor din Delta.
Elibererea poate mentine echilibrul unui ecosistem
Dl. Mircea Puscasu, impreuna cu un prieten, Cristian Ugorceag si cu fiul acestuia Paul au decis sa vina din Baia Mare pentru a pescui in acest loc incantator. Rezultatele nu s-au lasat asteptate. Chiar din primele minute ale partidei Mircea a avut un atac, soldat cu un drill de infarct. „Submarinul”, estimat la vreo zece kilograme nu s-a oprit decat in mijlocul unui palc de vegetatie, unde s-a autoeliberat. Au urmat apoi multe atacuri, unele finalizate, altele nu. Capturile, nu foarte mari insa pe deplin satisfacatoare, adica stiuci intre doua si patru kilograme au facut deliciul unei zile de pescuit cu adevarat memorabile. Traind intr-un ecosistem de calitate, stiucile au oferit drilluri de neuitat. Probabil ca cel mai emotionant a fost al lui Cristi, cu o stiuca frumoasa, intrata pe un echipament medium-light, ceea ce a generat emotii maxime. Daca va ramane in sistem catch & release, acest ecosistem va putea oferi si pe viitor experiente pescaresti greu de uitat.
Spuneam ca sunt optimist deoarece exemple ca acesta arata ca se poate. Ma intreb insa ce ar trebui sa ne determine in actiunile noastre, in comportamentul nostru fata de mediu, in atitudinea noastra fata de ecosistemele cu care interactionam, pentru a genera rezultate comparabile cu exemplul mai sus pomenit.