Nu! Zodiacul chinezesc nu are o noua zodie. Dar este ideea care iti vine in minte trecand in revista produsele ce au fost lansate la ICAST 2011, la categoria Soft Lures. Nalucile de tip broasca, cu corpul gol (hallow body frogs), nu sunt noi si nici universale si seamana mai mult cu ratustele din cada copilariei noastre. Dar pe o piata supraaglomerata, producatorii reinventeaza tot timpul vechile succese.
Un dezavantaj al nalucii este ca, desi pract6ic nu agata niciodata vegetatia acvatica, face si inteparea mult mai dificila
Povestea
Dupa luni intregi de asteptare, planificare si anticipare, a venit in sfarsit si ziua cea mare: joi. In ciuda promisiunii facute mie insumi de a nu pune piciorul in Delta intre iunie si august, iata-ma, fortat de pasiunea de a pescui si ademenit de chemarea Deltei, cu bagajele in spate, gata de plecare.
Am pornit la drum de seara, cu ideea de a mai castiga o zi, la oricum scurta noastra expeditie. Drumul a fost fara probleme, la 11 seara eram deja la Dunavatul de Jos. O bere rece si ceva de mancare, dupa care ne-am bagat la somn. A doua zi la ora 5 eram in picioare. La 6 pornisem deja cu barca spre inima Deltei.
Parcurgem rapid drumul bine stiut care serpuieste prin zone cu peisaje idilice dar pe care deja le trecem cu vederea. Aveam toate gandurile axate pe lupta epica ce se va da intre noi si stiucile Deltei, intr-un anotimp care nu este tocmai ideal pentru pescuitul la stiuca.
Urma sa pescuim intr-un loc bine stiut, cu un potential, o fosta ferma piscicola care, precum multe altele, a fost concesionata. Desi nu sunt un sustinator al acestui proces, ca pescar sunt constient ca daca asta nu s-ar intampla, probabil in Delta nu ar mai exista cu adevarat locuri in care sa te poti bucura de o partida de pescuit adevarata.
Adancimea medie a apei din incinta este de 1 metru si, asa cum banuiam, “iarba” cat vezi cu ochii. Luciul de apa era in proportie de 90% acoperit de o masa de bradis impenetrabila. Stiind ca apa e ceva mai adanca pe canalul principal care duce spre o serie de japse, hotaram sa ramanem numai pe acest canal.
Dupa ce ne-am descarcat bagajele si le-am dus in camera, am mai schimbat trei vorbe cu prietenii nostri (oameni de-ai locului) si am aflat ca stiuca mananca, dar numai dimineata. Era deja ora 9:30 dar, cu o hotarare de fier, ne-am urcat in barca si am pornit sa infruntam stiucile. Sunt inarmat cu doua lansete: GAMAKATSU Anessa (MH, 2,10 m, 5-50 g) echipata cu o mulineta TICA DynaSpin GQ2000 cu fir de 12lb si un BERKLEY Pulse (H, 2,18 m, 15-40 g) echipata cu o Infinity Q2000 pe care am un fir de 10lb.
Plecam usor la rame si dupa ce parcurgem primii zece metri, incep sa vad stiuci tasnind din fata barcii ca niste torpile. Deja imi creste pulsul… ma uit cu teroare in toate directiile si nu vad niciun amarat de loc in care sa pot lansa o lingura sau vobler cat de usor, fara sa agat imediat iarba. Dupa ce mai inaintam ceva, vad o portiune de apa curata in care sa pot face un lanseu decent. Armez lanseta cu un Dolinger de 9 grame si lansez. Din fericire am plasat-o in zona tinta; dupa nici 2 secunde, atac! O marlita la 1,5 kg, dar o primire cat se poate de frumosa din partea Deltei. In urma drilului, locul era compromis si trebuia deja sa ne mutam.
Pe durata urmatoarei ore repetam figura, practicand un pescuit de precizie in cele cateva ochiuri de apa pe care le descoperim de-a lungul canalului. Ceasul apropiindu-se deja de ora 11, ne hotaram sa batem in retragere, cu gandul la locuri de bibaneala mai umbrite.
La drumul de intoarcere pe acelasi canal, am hotarat sa folosesc, pentru prima data, niste broscute plutitoare pe care le-am vazut la pescuitul bass-ului, in locurile imposibil de accesat cu alte naluci. Au fost vedetele show-urilor de profil in 2011 si, anticipand conditiile ce aveam sa le infrunt in toiul verii in Delta, am decis ca este timpul sa incerc ceva nou.
Naluca
O marlita la 1,5 kg, dar o primire cat se poate de frumoasa din partea Deltei
Acest tip naluci fac parte din clasa top-water, cu evolutie in filmul apei. Au corpul moale si fiind dotate cu un carlig dublu ascuns pe lateral sau pe partea superioara, sunt aproape imposibil de agatat in bradis, nuferi sau chiar stuful de pe mal. Avem deci intruchiparea unei naluci de tip offset, insa plutitoare.
O alta caracteristica aparte, o reprezinta o mica valva care permite atat eliminarea apei (care se va infiltra fara indoiala dupa cateva intalniri cu dintii stiucilor), dar si reglarea adancimii de evolutie prin introducerea voluntara a unei cantitati de apa ce permite o evolutie la un nivel controlat.
Avem, deci, d-aface cu o naluca complexa, proiectata in primul rand pentru apele invadate de vegetatie ale Deltei, dar care poate evolua si in apa libera, atat la suprafata cat si in profunzimea ei. Broscuta cu care am pescuit avea 6,5 cm lungime, 14 gr si era de culoare verde-galbui.
Tehnica
Succesul nalucii se bazeaza pe structura acesteia dar, bineinteles si pe agresivitatea si oportunismul stiucii care nu va refuza niciodata o prada aflata la indemana.
Strategia pe care am adoptat-o a fost de efectuare unor lanseuri cat se poate de lungi, astfel incat sa pot trece cu naluca peste cat mai multe ochiuri de apa in timp ce recuperez. Un dezavantaj al nalucii este ca desi practic nu agata niciodata vegetatia acvatica, face si inteparea mult mai dificila.
90% din atacuri au avut loc atunci cand ajungeam cu naluca la marginea ochiului de apa, acolo unde stiuca statea la panda. Atacurile erau fulgeratoare, iar ca sa ai vreo sansa sa intepi pestele, era necesara o concentrare maxima. Dupa primele atacuri, am realizat ca lanseta potrivita este una cu actiune foarte rapida (extra fast), in cazul meu Pulse-ul. O lanseta ex-fast permite atat o intepare ferma cat si un dril scurt, in care pescarul are un control total in extragerea stiucii din jungla subacvatica.
Un alt element esential al ansamblului este utilizarea unui fir textil gros, care sa permita extragerea fara prea multe emotii intr-un timp relativ scurt a stiucii din maldarul de bradis pe care il acumula stiuca la plonjonul initial.
In jurul orei 11:30 stiucile au fost, parca, cuprinse de o frenezie, atacand broscuta aproape la fiecare lanseu! Reprezentativ a fost un lanseu intr-o zona cu apa curata, paralel cu marginea patului de bradis, in urma caruia am avut trei atacuri, pe o portiune de 20 de metri, in timp ce recuperam. Din pacate, dintre toate cele trei atacuri, niciunul nu a avut vreo finalizare, iar asta s-a intamplat destul de des de-a lungul partidelor.
Rata inteparilor era de aproximativ 4/10, fapt determinat probabil de hotararea stiucilor, care, trebuie sa precizez, erau inconjurate de mai multi pestisori decat apa.
Ca metode de recuperare, s-au evidentiat doua stiluri:
1. recuperari scurte, urmate de o pauza de 1-2 secunde (un stil clasic pentru cei ce pescuiesc cu poperre
2. recuperarea liniara, cu viteza mica.
Am observat ca, de cele mai multe ori, stiuca a atacat in pauza dintre recuperari, atunci cand broscuta aluneca pe apa din inertie, dandu-i astfel stiucii destul timp sa identifice tinta si sa o atace decisiv.
Capturile nu au fost capitale, cea mai mare fiind de aproximativ 2,5 kg. Sunt insa sigur ca am avut si unele mult mai mari la capatul firului, care, ajutate de forta si de greutatea bradisului acumulat, au reusit sa evite contactul cu obiectivul aparatului foto.
Bilantul, la sfarsitul partidei din prima zi, a fost de 15 stiuci prinse la broscuta, intr-o perioada de aproximativ o ora, nenumarate rateuri si stiuci scapate si un record de 12 stiuci prinse cu aceeasi broscuta.
Doua ponturi bune pentru cei care au de gand sa incerce un astfel de pescuit:
1) folositi o bucata de florocarbon mai gros drept struna;
2) daca ati reusit sa intepati stiuca, mai intepati odata energic, ca sa fiti siguri ca varful carligului a strapuns gura osoasa a stiucii.
Desi acest stil de pescuit aduce cu sine o rata mare a rateurilor, ne permite sa pescuim in locuri in care ar fi imposibil de pescuit cu orice alta naluca. Atata timp cat stiucile coopereaza, pescuitul cu broscuta va oferi o partida spectaculoasa si de neuitat!