In “anul stiucilor” nu puteam da pas unei partide la cumetre in afara hotarelor tarii. Razvan este constant partenerul cu care pot pune la cale o asemenea incursiune, fie ea si de o zi. Spun asta, pentru ca o zi de pescuit la stiuca peste hotare inseamna nici mai mult, nici mai putin de 6-8 ore in spatele volanului, pescuit hardcore din zori de zi pana la ultima raza de soare, litri de cafea, doze de Red Bull si mancare la pachet sub forma de sandvisuri sau soldatei. Cu siguranta nu este pentru toata lumea.
Primele raze de soare ne surprind pe apa
Era deja luna septembrie, scapasem de toate “obligatiile”, excursii, targuri si alte cele. Nu mai avem nicio constrangere, asa ca dupa un telefon de 5 minute am stabilit… plecam. Ba mai mult, descoasem si cateva informatii de la fata locului, iar pregatirile incep cu mai bine de o saptamana inainte. Este vorba de o locatie unde se prind frecvent stiuci peste metru, cu recorduri de peste 16kg.
Am plecat cu noaptea-n cap, pentru a fi pe apa inca de la prima ora. Nu putem rata prima raza de lumina. Este cea mai prolifica in aceasta perioada a anului, in special daca nu se intrevede vreme ploioasa sau inchisa, ideala pentru pescuitul stiucii.
La destinatie, inca intuneric, am echipat barca cu motor termic, motor electric, truse, mancare, lansete si, in sfarsit, pentru prima oara, constat cu stupoare ca am tot necesarul. Chiar ii spun lui Razvan ca este prima oara cand nu uit nimic acasa. Nu trec 30 de secunde si, cand sa dau sfoara la motor, trebuie sa-mi retrag afirmatia. Lipseste siguranta! In fine, rezolvam probema si ii dam bice, sa nu ne prinda zorii zilei pe uscat.
Salmo Pike intervine, unde spinnerbaitul lui Razvan s-a pierdut
Avem cam 30 de minute pana in zonele bune ale lacului. Dupa nici 15 minute, cum aveam vantul in spate, simt un miros de plastic ars. Cand ma uit la motor, fumega ca un horn de tren. Opresc, scot capacul si dau sa-l ridic. Nu mai are manerul de prindere din plastic din spate, s-a topit. S-a infundat racirea cu o frunza de nufar si am supraincalzit motorul. Mai multa atentie de acum incolo!
Cu micile intarzieri, ajungem pe zonele pe care noi le consideram cele mai productive in aceasta perioada a anului. Montam motorul electric si inaintam suficient cat sa nu pescuim pe zona peste care am trecut cu termicul. Razvan mi se lauda ca are strune noi, din fluorocarbon de 0.8mm, a lucrat 2 ore la ele aseara, la o bere. Ii arat ca si eu am la fel, noi noute, fara urme de dinti. Ne-am ancorat intr-un loc cu foarte multe agataturi, iar Razvan, inca de la inceput, monteaza un spinnerbait galben fluo. O alegere foarte buna pentru stiuci active in zone cu foarte multe agataturi. La al doilea sau al treilea lanseu, il vad ca inteapa ferm, cu rasucire din trunchi si instantaneu incepe sa suduie. I s-a desfacut struna de la nodul “profi” pe care l-a facut.
Asa arata o stiuca la prima ora
Observand “problema”, Razvan se pune sa-si rezolve struna. Eu aveam montata o broasca, dadeam mai mult ca sa ma lamuresc cum merge. Fara sa mai gandesc, lansez intr-acolo. Dupa doua pompaje, explodeaza apa si intep. Am vazut ca e mare dar imi scapa, era randul meu la suduieli. Razvan inca vorbea in limbi spurcate, lucrand de zor la struna. Mai lansez odata cu broscuta, de control mai mult. Nu mai aveam sperante, a intepat-o Razvan, am intepat-o si eu, dar nah. Am vazut ca era mare. Intoxicat cu adrenalina de la primele lanseuri, imi spun ca la cat era de mare, daca e sa mai puna gura pe ceva, acel ceva nu putea fi decat un Pike de 16 cm. Armez rapid, fara sa gandesc, pentru ca orice farama de logica as fi avut era clar ca nu mai aveam cum s-o prind. Lansez oricum, pe aceeasi directie, scurt, aproape de barca. Dupa cateva ture de manivela, ceva da sa-mi smulga parul de Phenix K2 din mana. Intep la fel de ferm ca si Razvan la primul atac, dar struna mea tine. Enorma, o obosesc si ne arata dintii. Razvan da sa o apuce cu gripul cand, mai mult tipand de uimire, exclama ca si un maratonist care a rupt panglica de locul intai: Bah, spinnerbaitu’ meu! Nu ne venea sa credem, am mai vazut si auzit multe patanii cu stiuci, dar asa ceva niciodata. Cel putin nu la o stiuca mare, precauta din fire.
Daca i-ar fi povestit cineva asa ceva, nu l-ar fi putut crede, spune Razvan. Oare pe noi ne va crede cineva? Parca-i prea pescareasca. Mai ales daca completam patania cu o stiuca aproape de metru, undeva la peste 7 kg.
Va dati seama ca deja ne gandeam ca am nimerit o zi in care stiucile se arunca la aproape orice le arunci pe la nas, dar dupa cum avea sa fie…
Incercam si cu BuzzBaitul, dar degeaba
Abia ne-am revenit din soc, eu deja multumit cu iesirea, mai ca puteam sa trag un pui de somn. Dar aici s-au prins stiuci de peste 10 kg, asa ca inca nu e vreme de hodina. La urmatoarea ancorare Razvan mai pacaleste una, normala, nu dinosaur, dar de data aceasta o si prinde si tot la spinnerbait. Era clar, va fi o zi grozava.
Dupa cateva alte mutari, Razvan ocheste un petic de nuferi. Aici trebuie sa prindem iar. Abordam palcul din toate directiile, cu diverse naluci, pana am inspiratia sa pun un spinnerbait cu o vibratie mult mai puternica, cu skirt galben-fluo. Cred ca la al doilea lanseu am reusit sa mai pacalesc una, peste 4 kg, oricum mai mare ca a lui Razvan. Cred ca lui i s-a rasuflat norocul de la prima stiuca. Cand e sa nu-ti mearga, apai nu-ti merge. Schimbam locul, aici nu mai avem parte de activitate. Abordam exteriorul crengaraiului. Ajungem cu lanseurile pana in stuful scurt si rar din apropierea malurilor, care se intindea inca 40-50 m pana pe uscat. Nu mai gasim activitate in zonele cu crengi, asa ca propun sa intram in stuful dinspre maluri si sa dam efectiv in stuf. Eu, dupa patania de dimineata, am mai insistat prin aceste zone cu brosca “norocoasa”, dar fara rezultat. Am mai reusit sa starnesc doar o stiuca, dar nici una nu a mai pus botu’. Se pare ca tot spinnerbaitul ma scoate din amorteala. Ratez scurt doua stiuci, in inima stufului, dupa care mai fentez una, undeva la 5 kg.
Mepps Musky Killer galben fluo
Razvan, nimic. Mai schimb spinnerbaitul cu altele asemanatoare, dar in alte culori, dupa care revin la spinnerbaitul norocos. Se pare ca azi la cele mari le place galben-fluo, asa ca le dau numai fluo daca asta le place. Mai prind una, tot printre palcurile de stuf, in apa de maxim 50 cm. Dupa care ajungem intr-o zona cu petece mai mari de stuf, asemeni unor insulite, unde avem amandoi activitate. Eu ratez una, prima care-mi ia fir inca din start de pe mulineta (pescuiam cu Phenix K2 Heavy (10-56g) de 7’3”, Abu Garcia Premier de casting si textil de 40 lb). Dupa ce pleaca cu cativa metri de textil, reuseste sa-mi scape. Nu trec 10 minute ca are si Razvan un atac, la un un vobler de tip crankbait care evolueaza in straturile superficiale ale apei, tot cu galben-fluo. Eu cred ca era aceeasi stiuca, iar asta pentru ca era cam in aceeasi zona de atac, dar nu reuseste sa o prinda nici pe aceasta. Ghinion!
La primul palc de nuferi
Nu mai avem activitate nici aici si ne mutam. Mai avem cateva atacuri pe ici pe colo, dar nu mai aducem niciuna la barca. Ne apropiam de un covor de nuferi, care se intindea pe o suprafata mare. Razvan, din experienta, spune: “Nu cred ca aici nu e una mare”. Eu eram deja pregatit: GALBEN-FLUO, extra vibratie, Mepps Musky Killer galben fluo, din cap pana-n coada. Am simtit si eu ca este loc de una mare, asa ca i-am servit ce-mi mirosea mie a stiuca mare. Lansez in evantai, pe langa patura de nuferi, cam din 5 in 5 metri la buza nuferilor. Cred ca la al 5-lea, al 7-lea lanseu am simtit cum se opreste rotativa si o smucitura scurta. Din reflex, intep. E mare! Razvan deja ma certa ca i-am sutit si stiuca asta. Adevaru-i ca mi-a zis, aici… e una mare! Asa a si fost, atat ca am prins-o tot eu. 103 cm de bestie pura. Dinti de-ti era frica sa-i bagi clestele in gura, darami-te sa te mai si apropii cu mana de ei.
Ce sa mai zic, chiar puteam sa ma culc si sa-l las doar pe Razvan sa pescuiasca, dar cum am pus-o de-un concurs, nu aveam voie. Din pacate pentru mine, concursul era pe cantitate, nu pe calitate, asa ca la sfarsitul zilei, Razvan, dupa o serie de vre-o 4 stiuci la un shad de 15 cm, alb-sidef, dar tinut printre cele verde fluo, ma egalase. Prinde inca una pe drum inspre zona unde aveam sa incheiem ziua. O prinde la acelasi crankbait galben-fluo. E in avantaj cu un punct.
Cea mai frumos colorata stiuca a anului
Totusi mai reusesc sa scot una dintr-un copac scufundat, la acelaşi spinnerbait, dupa ce ma atacase de vre-o 5 ori si egalez. Razvan, mai motivat ca niciodata, in ultimele 10 minute mai prinde una la acelasi spinnerbait cu care dimineata era sa-mi strice ziua, si castiga concursul. Asta e, voi scrie eu articolul. Nu m-am gandit sa facem concurs de calitate, unde Razvan, in ultimii ani, detinea recordul. Se pare ca anul acesta calitatea e de partea mea.
Ce sa mai, o partida de vis. Rupti de oboseala, am uitat de diferenta de fus orar si am plecat mai tarziu cu o ora decat ne-am planificat. Ajungem pe intuneric la debarcader, unde strangem si ne intoarcem acasa, parca mai mult tristi decat fericiti. Am mai fi ramas, iar cu asa partide nu te intalnesti prea des in viata, nu mai zic in acelasi an. Este a doua partida cu doua stiuci peste 7 kg in aceeasi zi, dar astazi mi-am batut recordul la lungime cu stiuca de 103 cm. Vreau una si mai mare, asa ca vom reveni cu siguranta, dar pentru mai multe zile!