Pastravul de lac, candva suveran peste orice petic de apa montan, a devenit astazi o himera alimentata mai mult de povestiri din deceniile trecute. Urmarind insa aceasta himera cu multa consecventa, poti avea foarte rar surpriza unei intoarceri in timp, in care siluetele pastravilor corpolenti sa reapara la capatul firului, incarcand pana la refuz blancul lansetei.
Marturisesc ca pentru mine, atunci cand vine vorba de spinning, pastravul de lac a avut si va avea in permanenta un loc aparte. Probabil datorita dificultatii cu care acest peste mai poate fi gasit in apele autohtone, sau poate sunt drilurile cu pastravi care dau clasa oricarui rapitor de apa dulce, ori provocarile continue pe care capturarea acestui peste le ridica aproape mereu. Cert este ca partidele la pastrav de lac le consider unele dintre cele mai elegante si provocatoare iesiri la pescuit.
Camuflaj in doua variante, om si peste
In ultimii ani aceste iesiri si-au scazut din pacate frecventa, urmarind parca talia si numarul exemplarelor de pastrav care inca mai inoata in lacurile de munte de la noi. Factorul uman si-a pus din nou amprenta, iar pastravul de lac s-a numarat printre victimele acestui fenomen. Putine mai sunt lacurile in care te mai poti intalni cu exemplare respectabile de pastrav si putini sunt cei care acorda pastravilor respectul cuvenit. E un lucru pe care noi, pescarii de spinning, trebuie sa-l schimbam!
Tehnici pentru pastravi precauti
Cand vine vorba de pastrav, exemplarele mari par sa aiba un comportament cu totul aparte. Sunt mult mai precaute si mai selective in materie de prezentare. Pot urmari naluca pe distante mari fara sa atace decisiv, observa fiecare detaliu al prezentarii si pot renunta chiar in ultimul moment, intorcandu-se nepasatori in adancuri. Genul acesta de situatii cere un grad de adaptare foarte ridicat din partea pescarului de rapitor.
Cum se pot pacali examplarele mari de pastrav? Care sunt tehnicile cu care trebuie jonglat in asemenea situatii? Sunt intrebari care-ti dau mai mereu tarcoale atunci cand esti in cautarea pastravului pe lac.
Sa pornim totusi de la urmatorul scenariu real consumat in vara ce a trecut.
Intrasem pe apa de la prima ora. Luminozitatea inca scazuta ne oferea un camuflaj puternic de ochii ageri ai pastravilor. Adierile usoare de vant si incretirea subtila a apei ajutau si ele.
Aflasem in cele cateva ore de pescuit de seara trecuta ca pastravii erau foarte selectivi si nu atacau decisiv decat daca le serveai exact ce doreau. Totodata existau portiuni mari de lac unde puteai pescui fara urma de prezentare, pastravii fiind cantonati doar in anumite zone. Tipologia exacta a acestor zone nu reusisem inca sa o stabilim. Aveam deci multe variabile de eliminat in orele ce urmau.
Am inceput asadar sa acoperim cat mai multa apa, executand lanseu dupa lanseu pe traiectorii diverse. Si eu si Andrei am ales cate un vobler, insa, desi ambele erau deep divere suspending, coloritul, vibratia si adancimea de evolutie difereau. Voiam in felul acesta sa acoperim o plaja cat mai mare de prezentari si adancimi intr-un timp cat mai scurt.
Culorile inchise functioneaza bine pe luminozitate crescuta
Pe parcurs am alternat recuperarea liniara si cea cu pauze. Pe stopaj, voblerul ramanea suspendat pentru cateva secunde in masa apei, dupa care executam o serie de pompaje (jerkuri) din varful lansetei. N-a trecut mult si dupa o pauza lunga, lanseta s-a cabrat, iar la capatul firului se afla primul pastrav trecut bine de kilogram. Doua lumanari si cateva plecari in zig-zag, dupa care poposeste obosit in minciog.
Si eu si Andrei am inregistrat automat parametrii acestei capturi: vobler de adancime medie, vibratie subtila, pauze lungi urmate de cateva jerkuri. Punem amandoi ce se cere si continuam. A doua captura vine la scurt timp sa confirme ca prima intuitie a fost corecta. Pastravii vor pauze lungi astazi. Mai avem un atac si un pastrav care se dezgata langa barca si apoi se asterne linistea.
Trece aproape o ora fara atac. Schimbam vobler dupa vobler, incercand sa identificam noii parametri. Soarele a rasarit deja, luminozitatea e crescuta, iar ce-a mers de dimineata pare sa nu mai functioneze.
Schimbam pe oscilanta, rotativa, apoi softuri, incercand sa alternam si mai mult prezentarea. Nu mai suntem insa siguri daca naluca si evolutia nu sunt pe placul pastravilor sau, pur si simplu, zona pe care ne aflam nu tine peste.
Ajungem intr-un golf mare in care prinsesem cu o zi inainte. Apar si primele muscareli, care tradeaza prezenta pastravilor. Punem voblerele prinzatoare de dimineata, iar acestea sunt ignorate complet de pastravi. E clar, nu localizarea e problema.
Genul acesta de locuri, despre care stim ca tin peste sunt ideale pentru a experimenta si trage concluzii. Daca pestii isi tradeaza prezenta, e clar ca trebuie sa raspunda la ceva. Eram decisi sa insistam pana gasim noua solutie prinzatoare.
Cu ce putem jongla in aceste momente?
Aici intervine frumusetea pescuitului la pastrav. Fiind un peste foarte atent la detalii, chiar si cele mai mici amanunte pot schimba radical soarta unei partide. Lucruri precum culoarea nalucii, palierul de evolutie, dimensiune, vibratie sau tipul de evolutie, toti acesti factori trebuie luati in calcul pentru identificarea retetei castigatoare.
O torpila marca Andrei Sava
Ajustarile acestor factori nu trebuie facute haotic. Fiecare alegere trebuie sa tina cont in primul rand de principala sursa de hrana din acel moment al pastravilor. Fie ca e vorba de scorobeti, rame, boisteni (craieti) sau insecte, tipul de naluca si parametrii prezentarii trebuie sa se identifice cu sursa principala de hrana. Pescarii profesionisti de peste ocean numesc acest concept „Match the Hatch” (imita prada).
In cazul nostru, singura ajustare pe care a trebuit sa o facem a fost scaderea dimensiunii voblerului, pastrand aceeasi parametri descoperiti mai devreme. Am urmarit atent mai multe bancuri de boisteni din zona malurilor si am redus dimensiunea nalucii in consecinta. Am lucrat putin si la culoare, adaptand-o la gradul de luminozitate existent. Daca dimineata preferau stopaje, acum accelerarile bruste ale voblerului faceau diferenta. Odata asezate corect piesele acestui puzzle, capturile au reinceput sa apara.
La fix al doilea lanseu cu noul vobler, am un atac puternic urmat de o plecare pe frana de cativa metri. A fost suficient cat sa inteleg ca este talia pe care o cautam. Pastravul isi arata gabaritul, smuceste puternic si se rasuceste in fir asemeni unui crocodil, incercand sa scape. Destrang si mai mult frana si ma rog ca monofilamentul de 0,17 mm sa nu cedeze. Urmeaza un nou val de plecari direct pe verticala, pe sub barca. Frana mulinetei isi face treaba si umbra cenusie din adancuri pare sa dea primele semne de oboseala. Nu ne grabim cu minciogul, stiind ca nu a dat tot ce poate.
Ajuns langa barca, imi aminteste inca o data de ce sunt indragostit iremediabil de aceste driluri. Lanseta lucreaza impecabil si absoarbe fiecare smucitura fara probleme. Reusesc sa-l aduc pentru a treia oara la suprafata si sa-i varam capul in minciog.
Adrenalina cu pistrui
Nu ma grabesc si-l manevrez cu atentie. Il dezgat usor, fara sa-l ranesc, din carligul care-i atarna oricum superficial de buza de jos. Il fotografiem rapid si ma pregatesc pentru eliberare. Eliberarea pastravilor de talie mare trebuie facuta cu mare atentie. O eliberare corecta, fara graba, ofera toate sansele de supravietuire pestelui. Insist cu resuscitarea pana cand simt ca pastravul vrea cu tot dinadinsul sa plece. Abia apoi ii dau drumul, urmarindu-l cum tasneste din nou in adancuri.
Pun lanseta pe marginea barcii si pentru cateva minute nu mai pescuiesc. Stau nemiscat si savurez din plin momentul. Corpul imi este inundat de adrenalina cu pistrui.
Andrei insa, pragmatic din fire, lanseaza in continuare frenetic. Nu trece mult si este in dril. Pastravul este ceva mai mic, insa confirma solutia descoperita mai devreme. Ii fac niste poze, iar dupa eliberare ma reapuc si eu de pescuit.
Urmeaza apoi o serie rapida de sapte pastravi imbracati care ne fac sa intelegem ca am fost inspirati in ajustarile facute. Fetele noastre radiaza de bucurie in timp ce prezentam camerei foto siluetele pistruiate.
De foarte multe ori insa, aceste detalii ale prezentarii sunt secundare, elementul principal fiind localizarea. In cazul pastravului de lac, elementele localizarii pot fi foarte variate. Trebuie testat un numar mare de paliere de adancime, pastravul putand fi cantonat uneori chiar si la adancimi de 20-30 de metri. Structuri precum copaci scufundati, bolovani, praguri abrupte, varsari de rauri, platouri cu vegetatie inundate, sunt elemente cheie ale localizarii pastravului. Odata descoperiti, pestii te vor ajuta sa identifici naluca si prezentarea castigatoare a momentului.
O eliberare corecta creste exponential sansele de supravietuire a pestelui
Insa probabil sfatul cel mai util, cand vine vorba de pastravi de talie mare, este sa evitati prejudecatile. Cu fiecare iesire pe apa inteleg cat de putin cunosc din subtilitatile acestui pescuit. Lucrurile se schimba radical, de cele mai multe ori chiar pe durata unei singure zile de pescuit. Daca esti conservator si te feresti sa experimentezi, exemplarele mari se vor lasa foarte greu capturate. Vei ajunge cel mai probabil la rostirea eternei scuze: “Nu mananca!”.
Daca insa esti deschis la a testa si ajusta incontinuu, uneori, nu foarte des, vei putea imortaliza capturi de exceptie. Aminteste-ti atunci sa te bucuri de moment si sa-i redai libertatea celui ce ti-a oferit aceste clipe unice, pe apa.