Caldura mare din zona urbana m-a alungat anul trecut catre munte, la o partida de spinning la pastrav. Astfel, pescuitul la pastrav fiind permis in perioada 1 Mai -15 septembrie, sfarsitul lui august a fost un bun prilej pentru o ultima iesire, ocazie cu care am mai deprins tainele acestui pescuit.
In ultima perioada, in Romania, pescuitul la pastrav pe rauri de munte a devenit foarte dificil din cauza braconajului si a aductiunilor de apa ce au stricat ecosistemul pastravului. Pe langa asta, acest tip de pescuit este destul de greu si pentru ca apele cu pastrav sunt din ce in ce mai putine, zonele in care inca il mai gasim greu accesibile si, nu in ultimul rand, vizam un peste destul de greu de pacalit la artificiale.
In zonele adanci pastravii au preferat rotativele
Dar, cu toate aceste incovienete, inca mai exista ape in care putem pescui pastrav, ape in care se practica exclusiv pescuitul sportiv “Catch & Relase”, administrate de oameni care stiu ca apele cu pesti ajuta la dezvoltarea turismului in zona. O astfel de zona este Raul Tarnava Mare, in judetul Harghita, cuprinsa intre Barajul Lacului Zetea si Podul Desag, unde pescuitul se practica doar in sistemul “Prinde si Elibereaza”. Probabil una dintre cele mai bune si frumoase zone de pescuit la pastrav din Romania. Trebuie sa invatam ca eliberarea unei capturi va reprezenta satisfactia personala sau satisfactia unui alt pescar sportiv de a prinde o captura si mai mare intr-o partida viitoare.
Majoritatea pastravilor prinsi au fost indigeni, dar am avut si cateva capturi de curcubeu.
Revenind la partida de pescuit, pot spune ca a fost primul meu contact cu Raul Tarnava Mare, pe care cu siguranta nu il voi uita. Am folosit un echipament Ultra Light, o lanseta de putere 0-4g, actiune fast, lungine 2,20m, o mulineta usoara, marimea 1000, echipata cu un fir monofilament de 0,14. In privinta nalucilor, am mers pe voblere minnow, rotative si mico-jiguri armate cu silicoane.
Am incercat sa pescuiesc o zona cat mai mare, parcurgand raul ba prin apa, ba pe uscat, cu lanseuri scurte si in amonte si in aval. Am pescuit pe langa fiecare bolovan din rau si prin fiecare bulboana vazuta. Apa raului era destul de scazuta, iar pescuitul la vobler era dificil, acesta fiind motivul pentru care nici nu am insistat prea mult. Primele rezultate au aparut cand am lansat cu micro-jiguri nr.6, de 0,9 g, armate cu viermi sau nymfe siliconice. Pastravii erau la limita punctabilului, destul de mici, dar imbucurator era faptul ca exista potential si un mediu propice pentru dezvoltarea acestui peste. Pistruiatii au raspuns foarte bine pe gume siliconice in zonele de repezis ale raului.
In zonele mai adanci sau cu bulboane au preferat rotativele de 2,1g si 3,5g. Majoritatea pastravilor prinsi au fost indigeni, dar am avut si cateva capturi de curcubeu. Rotativele au facut legea in aceasta partida, pescuite in aval cu recuperari liniare in curentul apei, exact ce trebuia pentru a activa atacul. Dar cum intr-o partida de pescuit un procent semnificativ il are si norocul, iata ca de acesta data am avut parte de o portie mai mare decat de obicei.
Un superb exemplar de pastrav indigen de aproape 3 kg.
Pescuiam intr-o zona de repezis, imediat dupa o portiune ceva mai adanca, in care curentul era mai domol. Dupa cateva lanseuri in aval cu o rotativa de 2,1 g intep un pastravior indigen. Lansez si in amonte la limita dintre zona mai adanca si inceputul repezisului, dar parca ceva nu-mi placea. Din amonte rotativa venea cumva prea repede, asa ca am schimbat-o cu una mai grea, de 3,5g, cu paleta argintie, cu puncte rosii si corp galben. Fiind mai grea decat prima, curentul apei o purta mai incet, iar evolutia din apa mai domoala spre apa cu repezis o face sa semene cu un peste prada ranit. Cum spuneam, am avut nevoie de ceva mai mult noroc si de un singur lanseu in amonte pentru a fi in dril cu un frumos exemplar de pastrav indigen, peste cu care cu siguranta nu te intalnesti de multe ori pe raurile de munte din Romania. Curentul apei m-a ajutat, iar la a doua incercare am reusit sa aduc la minciog un minunat indigen de aproape 3 kg.
Dupa cateva poze pastravul a fost eliberat, dandu-i sansa la viata, la reproducere, pentru a ne creea in viitor clipe minunate si povesti la gura sobei. Imi doresc ca astfel de exemplare sa existe in apele nostre in numar cat mai mare, dar pentru acest lucru nu uitati: “Prindeti si Eliberati”.