Sunt zile cand totul pare anost si dezarmant dar, totusi, ceva minunat se intampla. Apoi, cand faci inventarul tuturor lucrurilor care ti se impotriveau, ajungi sa crezi ca minunea a fost o intamplare. Dar daca nu-i asa? Se zice ca atunci cand iti doresti cu adevarat un lucru, tot universul conspira ca tu sa reusesti.
Toamna se numara salaii, dar primavara se prind cei mai grei. Primavara, imediat ce incepe apa sa se incalzeasca si toamna, in lunile octombrie si noiembrie sunt perioadele cele mai potrivite pentru salaii mari. In restul anului nu mai exista, nu ii gasesti pe nicaieri, de parca i-a inghitit pamantul. Sau apa.
Nu e niciun secret, salaul trebuie cautat, trebuie umblat dupa el, este un pescuit amestecat cu vanatoare. Primavara este perioada in care salaii sunt deosebit de activi, atacand de cele mai multe ori tot ce le trece prin fata. Mai ales masculii, care devin foarte agresivi.
Pregatiri si sperante
Clik here to view.
O frumusete de salau. Un mascul usor trecut de 4 kilograme.
Cu aceste ganduri imprimate pe materia cenusie a creierului meu nepescuit, inainte ca apele Muresului sa creasca si sa se tulbure, inainte de a incepe prohibitia, am pornit in cautarea salailor. Eram si curios sa-mi incerc noua lanseta de casting, construita pe un blank de-a dreptul dur, un blank Phenix K2 ce arunca pana la 2 oz (56 g), dedicat aplicatiilor grele. Eram interesat sa vad cum se comporta cu gramaje mai mici, cu naluci mici, cu naluci mari… in fine… speram sa-i fac botezul. Nici prin cap nu-mi trecea cu ce salai o voi boteza inca de la primele partide, desi nu ar fi de mirare, tinand cont ca pescuiesc cu naluci din ce in ce mai mari pe zi ce trece. Nalucile cu care eram obisnuit imi par tot mai mici, chiar si pentru pescuitul salaului.
Dupa cateva iesiri fara rezultate, alaturi de Razvan Mihuta, care in fiecare zi ma suna si ma intreaba: “Noh! Pe unde o ardem azi?”, dupa o sedinta ad-hoc, cu mai toti membrii clubului, formam echipe pentru a merge la pescuit: eu cu Razvan si Adrian Spiac cu Doru Somesan si cu Adelin Avram. Ei au reusit sa se urneasca din loc inainte sa apucam noi sa facem ceva, mai ales ca ne doream sa luam barca si sa pescuim din ea. Norocul a facut ca…. ia barca de unde nu-i…
Am incercat pe 2-3 locuri pana sa ne stabilim pe unul, unde vedeam ca este ceva miscare. Sarea albitura pe alocuri, la intervale destul de mari de timp. Era ceva activitate, lucru pe care nu l-am observat in celelalte zone. Aveam doua lansete la mine, ambele de baitcasting: una pentru voblere si alta pentru jiguri – cea pe care voiam sa o botez (Phenix K2 de 7’3″).
Pescuind in cada
Am pescuit 2-3 ceasuri fara prezentari concrete. N-am avut decat o atingere, o adiere la capatul firului. La fel si Razvan: un atac anemic, dar nici un peste prins. Eu deja incepeam sa insist sa ne mutam, dar Razvan imi raspundea ferm: “Nu merem niciunde! Inca nu e ora, mai asteptam pana inainte sa se intunece, ca incepe festivalul de la San Remo!”.
Cum deja ma plictisisem sa dau ca-n vana, ma duc la masina si stau o ora sa ma relaxez. Oricum nu mai misca nimic, asa ca mai bine imi conserv energia pana la festivalul promis.
Imi revin si ma pregatesc sa reintru in pielea pescarului priceput. Apa era lina, fiind un golf ramas in urma exploatarilor de albie. Apa aici era ceva mai calda si mai mult baltea decat curgea. Avea in jur de 1-1,5 m adancime. Albiturile au inceput din nou sa sara. Sigur era ceva prin zona.
Schimb naluci in disperare, pun rattlinuri, pun gume si gume. Pana la urma montez un Kopyto de 6,2 cm, cu o culoare mai stridenta. Avea vibratia mai puternica, dar nu atat de “inspaimantatoare” ca un vobler de tip rattlin, dar nici o vibratie abia perceptibila, ca gumele cu care dadusem deja. Nu ma joc mult cu guma la 5-6 metri de mal si simt ca se opreste brusc. Intep si, dupa un drill scurt – nu prea avea sanse cu lanseta mea – se iveste la mal o frumusete de salau, un mascul usor trecut de 4 kilograme. Il trecem pe film, pe sticla, pe ce vreti si ma asez in exact acelasi loc de unde am extras masculul.
Am mai dat cateva maini cu clasicul Relax Kopyto, dar parca simteam ca trebuie o guma mai mare. Aveam in trusa cateva plicuri, rare si greu de gasit, de Lunker City Swim Shad de 12,5 cm. Astea au dat rezultate de fiecare data cand am avut nevoie de ele. Au o forma mai alungita si dimensiune ceva mai mare decat a albiturii care sarea din apa.
Marea captura
Clik here to view.
Salaul capital pregatit pentru depunerea icrelor.
Nu cred ca am dat doua lanseuri cu Lunker City, montat tot pe 7 g, pana sa simt un nou atac. De data aceasta, cand sa intep, parca am dat intr-un bolovan. Doar ca bolovanul a inceput sa se miste. Aveam o lanseta teapana, asa ca nu-mi faceam griji, dar nici nu stiam ce e la capatul firului, decat ca era mai mare decat salaul precedent.
Dupa 2-3 minute Razvan, pregatit cu gripul sa-l apuce de buza exclama vreo doua, dar eu, inca in stare de soc, tot nu-mi dadeam seama cu ce aveam de-a face, pana nu l-am scos si l-am cantarit cu gripul. Nici astazi nu mai tin minte cat cantarea exact, stiu doar ca era trecut de 21lb. Ori 21.5 lb, ori 22.5 lb, dar ce mai conteaza… Pentru mine era un record personal, un salau clar trecut de 9 kg. Cati pescari se pot lauda cu asa ceva?
Am trecut si aceasta captura in arhiva cu poze si am ajuns la dilema: ce sa facem cu ditamai animalul? Recunosc ca mi-a trecut prin cap, cateva clipe, sa-l retin, dar nu pentru masa ori pentru icre, ci pentru a-l impaia. Mircea Ciobanu, un prieten apropiat, este cel mai iscusit din tara si cu siguranta l-ar fi putut face sa arate ca si cum atunci ar fi iesit din apa. Dar … nu m-a lasat sufletul. Stiam ca voi regreta pentru totdeauna, mai ales ca avea burta plina cu icre. Poate ca intr-o oarecare alta perioada acest salau ar fi avut 7-8 kg si daca n-ar fi avut icre l-as fi pastrat pentru a-l monta pe perete, dar acum, gata de depunere avea cu 2-3 kg mai mult. Trebuia eliberat, nici nu incapea in discutie retinerea.
Dupa ce m-am linistit am mai punctat cu un amarat de 1-1.5 kg, saracul cu burta lipita de spinare. Asta clar depusese. L-am eliberat si pe el, dupa care a inceput sa se intunece, asa ca am plecat spre casa.
Firul despicat in patru
Daca stau sa ma gandesc cum si de ce am reusit sa prind acest salau, exista cel putin 100 de lucruri care puteau fi in defavoarea mea in acea zi: daca plecam noi primii, sigur mergeam direct unde s-au dus colegii nostri. Daca luam barca, cu siguranta nu ma intalneam cu el. Daca ne mutam, asa cum am sugerat, se intampla la fel. Poate daca nu schimbam naluca – cine stie – prindeam altul mai mic si-l speriam pe acesta. Cert este ca toate au fost in favoarea mea in acea zi minunata de aprilie. La fel a fost si pentru acest salau minunat care, daca dadea de alt pescar… prefer sa nu continui aceasta fraza.