Fiecare stil de pescuit are farmecul sau. Pescuitul de pe mal este cu siguranta pescuitul asa cum l-am inceput cu totii, iar pescuitul bibanului in acest fel este unul lejer, confortabil, in primul rand datorita faptului ca renuntam la corvoada de a cara barca, motor, baterie, sonar si de a fi nevoiti sa petrecem o buna parte din zi in plin soare.
Dimineata devreme bibanii sunt foarte activi si se hranesc cu frenezie
La pescuitul bibanului de pe mal vom folosi o lanseta usoara, senzitiva, capabila sa lanseze greutati de maximum 10 g, o mulineta mica cu un fir subtire, ramanand la latitudinea fiecaruia alegerea intre monofilament sau fir textil. Este, totusi indicat sa incercam si mono si textil si sa alegem firul care ne aduce mai multe si mai vizibile atacuri in conditiile specifice de pe malul apei. Cel mai bine este sa renuntati la preconceptii si sa schimbati daca vedeti ca aveti atacuri si nu reusiti sa-i prindeti. Pentru cei mai relaxati, este binevenit si un scaunel, pentru momentele de pauza sau cand gasim un banc mai mare de bibani.
Din trusa pescarului de biban nu trebuie sa lipseasca nalucile traditionale pentru aceasta specie: plastice moi, voblere, lingurite rotative, cicade si oscilante mici. Dotati cu toate acestea si cu cele trebuincioase pentru o partida de pescuit (apa, gustare, spray impotriva insectelor), dar si imbracaminte adecvata, ceva de ploaie, caci nu se stie in aceasta perioada, obligatoriu sapca sau palarie si ochelari de soare polarizati, nu ne mai ramane decat sa cautam specia tinta, adica bibanul.
Ore bune, ore proaste
Bibanii, ca toti rapitorii, sunt activi dimineata devreme, iar dupa asta urmeaza o perioada in care se retrag in locuri mai reci si mai oxigenate
Dimineata devreme bibanii sunt foarte activi, se hranesc cu frenezie, bancurile vanand pe suprafete mari atat in preajma malurilor cat si in larg. Atacurile lor sunt usor de auzit si de vazut pe suprafata apei. In aceste conditii, pescuitul nu va fi decat o urmarire continua a bancurilor care se hranesc vizibil, cu lanseuri in pelicula sau intre ape si – o parere personala, daca imi este permisa – in aceste momente nu are mare importanta tipul de naluca pe care il folosim. Aceasta este partea frumoasa si fructuoasa a zilei, urmand un pescuit ceva mai dificil dupa incetarea freneziei. Este mai dificil prin prisma depistarii locurilor in care se retrag bibanii ca sa isi faca siesta, pana la hranirea de seara.
Odata cu urcarea soarelui pe cer si incalzirea atmosferei activitatea se diminueaza treptat, atacurile de suprafata fiind din ce in ce mai rare. Urmeaza o lunga perioada in care va trebui sa cautam pestii pe suprafete mari de mal si sa cercetam locurile de sub arborii a caror umbra se intinde pe suprafata apei, sub malurile inalte, in orice loc umbros, indiferent de adancimea apei (fara exagerari totusi), unde avem sansa sa descoperim bibanii.
Este momentul sa abordam un pescuit de tatonare a fundului apei, sa schimbam naluci si stiluri de prezentare a acestora, deoarece acum bibanii sunt mai mofturosi si nu se mai hranesc la fel de intensiv, cautand si ei locurile mai racoroase si mai bine oxigenate. Nu trebuie sa ocolim locurile unde lumina si umbra se unesc pe suprafata apei, cercetand cu atentie chiar si limita dintre acestea. Aceste locuri sunt ca niste structuri de fapt, care permit bibanilor ambuscade asupra pestilor prada.
Daca pe malul apei se afla surse de apa, de pilda un izvor, sau daca stim de existenta unor izvoare sub apa, acestea sunt cele mai bune locuri de pescuit pe vreme caniculara. Insistenta si perseverenta sunt cheia succesului. Putem pescui sistematic o zona plecand cu lanseuri in evantai, cercetand zonele din apropierea malului dar si cele dinspre larg.
In aceasta perioada de letargie este momentul sa testam pescuitul cu monofilament, daca am preferat pana acum firul textil si s-ar putea sa avem surprize placute, dar mare atentie la semnalul muscaturii, care va fi mult mai discret si mai greu de sesizat. Un ajutor in acest sens sunt ochelarii polarizati, care permit o mai buna urmarire a firului, in jocul caruia se vor observa cel mai bine atacurile.
In incercarea de a stimula bibanii putem folosi naluci “zgomotoase”, cum ar fi voblerele de mici dimensiuni si cu bile in interior, cicade si linguri rotative. S-a impamantenit in randul pescarilor de bibani obiceiul ca naluca sa aiba si ceva rosu pe suprafata ei, un ochi sau o coada rosie, aceasta nuanta starnind curiozitatea bibanilor.
Am observat, in timpul partidelor mele, un comportament specific bibanului. Cand aduceam spre mal un biban intepat, in preajma lui veneau mai multi confrati curiosi, acestia ramanand in zona din apropierea locului in care am scos bibanul. Parca asteptau confratele sa se intoarca printre ei. Un lanseu imediat in locul respectiv mi-a adus de nenumarate ori multe alte capturi. Tineti cont si de acest lucru si fiti atenti la ce se intampla sub apa, pentru ca uneori puteti aduce intreg bancul in apropierea voastra, fara sa mai fie nevoie sa lansati, ci doar sa lasati naluca in apa.
Gume moi si trucuri tari
O prezentare discreta, cu o greutate de 2-3g, poate avea alte rezultate decat un jig de 5g
In pescuitul cu naluci moi este recomandat sa testam diferite gramaje ale jigurilor, in special in perioadele cand pestii nu sunt interesati de eforturile noastre. O prezentare discreta, cu o greutate de 2-3 g, poate avea alte rezultate decat un jig de 5 g. Este absolut necesara schimbarea culorii nalucilor moi, testand gruburi si shaduri in culori simple sau combinate cu diferite nuante de glitter. Incercati cu argintiu, auriu, rosu, verde sau chiar negru si nu uitati ca albastru si violet se vad cel mai bine in apa. Pentru prezentari mai agresive, in pescuitul cu plastice moi, putem folosi cu incredere gruburile cu doua cozi, pe care le gasim intr-o gama foarte variata de culori si marimi la multi producatori.
Personal, folosesc gruburi si shaduri cu marimi cuprinse intre 2,5 – 5 cm, cautand ca materialul din care sunt fabricate sa fie foarte moale, acestea activandu-se la cele mai fine miscari ale varfului lansetei. Daca materialul este mai tare, apelez la un truc folosit de multi pescari – fierb gumele in apa si acestea se inmoaie. Un alt truc este trecerea
gumelor prin flacara unei brichete, aceasta facandu-le sa straluceasca si sa capete culori mai vii.
Datorita faptului ca nu toti bibanii sunt la fel de “imbracati” sau de decisi, unii dintre ei ne scot deseori gumele de pe jig, obligandu-ne sa cosmetizam ansamblul guma/jig la fiecare lansare. Pentru a scapa de aceste probleme, eu prefer jigurile fara “gat” (acea portiune de plumb cu spin care se intinde pe tija carligului). Bine, bine, dar cum sta fixata guma? Simplu, o picatura de super-glue pe tija carligului inainte sa fixam guma, si problema e rezolvata. Daca nu am astfel de jiguri, le pot “rezolva” rapid, la fata locului, taind gulerul de plumb cu un briceag sau cu un cutit.
Folositi carlige mici, fine, subtiri, de calitate, agere, care sa intepe bine si verificati des varful carligului. Daca este necesar, rectificati-l cu pila diamantata, care nu trebuie sa lipseasca din trusa pescarului de spinning.
Daca tot suntem la capitolul “ce trebuie sa avem la noi”, stim cu totii ca bibanul este cel mai gustos peste pentru saramura, asa ca nu ne vom intoarce acasa cu mana goala. Aveti grija ca pe aceste calduri pestii nu rezista mult nici tinuti in apa, iar juvelnicul in pescuitul de pe mal nu ne este de niciun folos datorita deplasarilor constante. Cea mai eficace este lada cu gheata, curmati suferinta pestelui si il tineti la rece. Unii vor spune… bine, bine ai spus ca este un pescuit confortabil, acum mai caram si lada cu gheata? Ei bine, caram dar o lada modesta ca dimensiuni, in care sa incapa o sticla cu apa, o gustare frugala si cativa bibani cand plecam spre casa, de pofta, deoarece pescuitul il practicam din placere, nu din alte motive sau necesitati.
Final de partida
Cand se lasa seara, bibanii se reactiveaza si ataca peste tot. La inceput mai timizi, apoi din ce in ce mai violenti pe masura ce soarele se duce spre apus. Este momentul pentru inca o repriza de „lanseul…pac, bibanul”. Este momentul in care pestii ataca din nou frenetic, hranindu-se pentru pauza ce va urma pana in dimineata urmatoare.
Trebuie sa ne respectam competitorii
Ce concluzii putem sa tragem din cele prezentate mai sus? Bibanii, ca toti rapitorii, sunt activi dimineata devreme, iar dupa asta urmeaza o perioada in care se retrag in locuri mai reci si mai oxigenate. O perioada in care va fi mai dificil sa-i gasim si sa-i apropiem de nalucile noastre, dar cu perseverenta si rabdare ii vom ademeni mai usor. Spre seara activitatea lor creste si ii vom gasi usor, atacurile la suprafata apei tradandu-le prezenta.
Ne vom retrage spre casa cu gandul la o zi minunata petrecuta pe malul apei, alaturi de un competitor (nu un adversar) minunat, care nu ne va lasa niciodata sa plecam dezamagiti dupa o confruntare cu el: bibanul. Pentru acest fapt trebuie sa-l respectam si sa-l ajutam. Sta in puterile noastre ca acesta sa populeze apele si visele copiilor nostri, pescari in devenire, bibanul fiind cel mai bun peste scoala pentru viitorii pescari de rapitori.
Si nu uitati un lucru: la pescuit nicio zi nu seamana cu alta si nu poti face reguli din intamplarile de pe malul apei.
Fire intinse prieteni!